Secunde pe tocuri

Mă-ntrebai, 
fără cuvinte,

dacă, atunci
când încercam să descui
lacăte ruginite de vreme, 
mi-am pierdut gândurile
agățate la setul de chei, 

sau dacă le mai văd 
șerpuind, 
nesigure,
pe drumuri de piatră,
printre munți de neîmpliniri,

dacă nu cumva 
le-au prins torente 
de sentimente neîmpărtășite,
fără colac de salvare,
fără speranță. 

Limbile ceasornicului 
se suprapuneau nefiresc,
contorsionate de apăsarea trecutului,
peste o realitate ce nu-și amintea 
filmul de altădată. 

Dar tu, 
tu nu așteptai răspuns.
În adânc știai,
era prea târziu.

Tot mai intens, 
în fuga după timp,
în zgomotul orașului,
în timpane lovește 
sunetul metalic al secundelor...