Stau calm, nemișcat, clipe nu număr,
Gândul ciudat mă bate pe umăr,
Mă-ntreabă de Ieri, îmi cere-o țigară,
Mai schimbăm păreri, vise de-o vară.
Visează frumos și scrie citeț,
E prietenos, dar nu-i îndrăzneț.
De-asta a ratat să fie bogat
Ca un împărat și-a ajuns vânat.
Aștept să-mi zică, că nu-i e frică,
La o adică, să poarte chică
Și un costum slim, material denim,
Cu sufletul plin și nerv la maxim.
Vorbește cam mult, pentr-un tip tăcut,
Iar ca să-l ascult bârfind de trecut,
M-am cam săturat. Știu că e păcat,
Chiar sunt tulburat, că l-am judecat.
Încerc să-l alung către Nicăieri,
Cu un șut prelung printre primăveri.
Dar e ancorat între ore gri,
La mine sub pat, provocând fobii.
Și-atunci mă întreb:
Oare de ce, azi, gândului gângav,
La picioare-i cazi, dorind să-i fii sclav?
Poverile mele 