Ce poți să faci
când clipa arde,
când ploi ce vin
mai aprig pun pe foc,
când seacă lacrimi în izvoare
și cale spre lumină nu-i deloc?
Te-așezi ușor,
cu ochi spre înălțimi,
cu gând la ajutor divin,
și cauți anii care-au fost,
îi numeri și le dai culori,
sperând să prinzi al vieții rost.
Târziu,
descoperi că-i o haină de-mprumut,
în care doar primești un adăpost...
Superb!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc.
ApreciazăApreciat de 1 persoană