Arderi ruginii

Gene se zbat,
nerăbdătoare aripi de colibri,
încercând să scrie
cuvinte
pe arama timpului

... necunoscut ...

din ochi de gheață,
cristale fierbinți 
alunecă
prin văi de tristețe,
căutând adâncuri 
să le preschimbe în lacuri

... emoții ... 

se revarsă
din preaplinul sufletului

... întrebări ...
 
galbenul frunzelor
e culoarea drumului
semănat cu necunoscut?
 
curgerea ceții 
e râul de lapte și miere
prin care visez să m-adap din trecut?
 
valurile înalte,
dezlănțuite  în lacul meu de neliniști,
sunt sursa unui nou început?

... niciun răspuns ...

Pentru o clipă,
realitatea mea 
se pierde
în munții de realități virtuale,
mă abandonează,
se joacă cu mine
și apoi 
mă consumă la micul dejun,
mă înalță și mă doboară,
fără să-mi dea de ales.

Și atunci, 
mă trezesc printre nori
și-i dau bice 
vântului de toamnă,
să scuture peste mine
secundele copacilor în adormire...