Struguri necopți

Mergi pe o cale, chiar de azi nu știi
De va fi soare sau furtuni,
De vor fi oameni răi sau buni
Sau dacă mai contezi pentru cei vii.

Te-abandonezi, iar gândurile-ți frâng
Cerul albastru și înalt.
Cu pași mărunți sau printr-un salt
Arunci pe jos cu haine ce te strâng.

Pe-un lac de ură și iubire calci
Și te simți ars, cuprins de frici,
Și nu te-afunzi, nu te ridici,
Nici reguli vechi sau noi tu nu încalci.

Ziduri apar, lumea împarți la doi,
Vin sentimente, se duc ani,
Dispar prieteni, vin dușmani, 
E tot mai întuneric între voi.

Umblând de unul singur printre nopți, 
Ziua de ieri îți dă amenzi,
Iar pentru mâine faci comenzi,
Struguri ce pentru tine azi nu-s copți.

Tot mai aștepți un curier la porți...