E tot mai frig în casa sufletului meu, Cad peste mine, prea devreme, negre nopți. Amintiri de ieri să păstrez, îmi este greu, Se-mprăștie ca boabele din struguri copți.
Pentru gândul de azi, obosit, caut cuib, Să îl țin departe de lucruri deșarte. Să gust fericirea fără să mă îmbuib, Dorință-i în lumea valorilor sparte.
Mă sperie tot ce-i vulgar în jurul meu, Chiar de-s cuvinte scrise azi în dicționar. Să pictez veșnicia în culori mereu, Nu-i doar un vis și nu e muncă în zadar.
Acum, nu-mi spune că sunt un biet visător, Sunt doar berbec umil, ce-n povești mai crede, Iubesc anotimpuri care se nasc și mor, Alerg după steaua care-n zori se pierde.
Și dacă aș fi doar un umil visător, Norocul meu din stele, crezi că mă vede?
Poverile mele 